.oe.ie..a.ica
sa facem arcatreprolog
profet al viitorului meu
tu ma faci din om neom
trecutul tau pentru mine abia incepe
gemeni pe axa bipolara a timpului
eu cu capul in jos, tu cu capul in sus
orientati pe sfera precum magnetii
unul catre celalalt
cand tu te vei fi nascut, eu am sa mor
cand eu m-am nascut, tu te-ai ridicat din morti
ca un prunc batran
cand eu voi da, tu vei lua
iar de unde mie imi va lipsi
tu ma vei umple cu scaderea ta cu nimic
voi fi sclavul manarii tale
tu vei freca podelele pe urmele pe care voi calca
iar eu am sa merg mai departe
pana la groapa tuturor nimicurilor
unde cand ma vor cobori
si ei se vor afunda
intr-o groapa vasta, intinsa, cosmica
ce va cuprinde nemarginirea
creeand astfel paradoxul antitetic al creatiei universului
si acesta este sfarsitul lumii
insa pana atunci
“viata nu este nimic decat ceea ce este”
