.oe.ie..a.ica
sa facem arcatreExemplul iubirii
Vine vineri dinspre vest.
Drumul ma calca-n picioare.
Stau intr-un morman de fier
si de timpuri miscatoare.
Eu am indurat destul cuminte,
acum vad langa-ndur o umbra.
E tacere ca o tundra,
iar eu, sunt un palmier.
Intr-o vreme-atemporala
hoinarim un timp mecanic.
Fixeaza-ti ceasul de moarte,
pune-l invers, fa-l satanic.
Acum ne putem opri.
Suntem fix, suntem acolo.
Nu e niciun fir peaici,
nu e nici macar un nici.
Masa e gata,
putem hrani cu ea o oaste.
Da-mi un sold sa cumpar tara
sau pe Soare, da-mi 3 coaste.
N-am mancat pamant vreodata
dar acest pamant il vreau.
Da-mi sa hapai viscere si oase,
globule albe da-mi sa beau.
Si tu cazi ranita-n mare
dar te-am prins de un picior.
Te tarasc pana la nori
sa te-omor de mii de ori.
Macabrul nu o surprinde.
Ca o raza se curbeaza,
spatele ca o vioara, pielea iute senfioara
si peretii sencordeaza.
Nu aud nimic de dincolo,
ba aud ba nu aud,
tipi, iar liniste, apoi suspine
ras de scranciob, arpegii line…
Un bizar sentoarce-n aer,
e lovit ca o lopata,
peste coada, peste palma,
vine fulger, pleaca mama.
Naste visurile moarte
ale unor tineri morti.
Zice despre ele ca sunt poarta,
ca-s pistol si noi un glont.
Isi ia coala de hartie,
o strica-ntrun avion,
ii pune in varf iubire,
si o arunca spre beton.
